În zilele de 23-25 aprilie 2019 am participat, la invitația ministrului apărării al Federației ruse, Serghei Șoigu, la lucrările celei de a opta Conferințe de la Moscova privind securitatea internațională.

Aceasta este una dintre cele mai importante reuniuni internaționale anuale de acest fel, similară ca amploare și agendă Conferinței asupra securității de la München.

Au fost prezenți peste o mie de demnitari (dintre care 35 de miniștri ai apărării) și experți din 111 state, europeni fiind doar 10%. De asemenea au fost reprezentare la nivel de vârf organizații internaționale precum ONU, OSCE sau Organizația de la Șanghai.

Apărarea anti-rachetă (mai pe românește “Scutul de la Deveselu”) a făcut obiectul unor discuții ample, alături de situația din Siria și Venezuela, ca și de fenomenul “revoluțiilor colorate” într-o lume în care dreptul internațional contează tot mai puțin.

Din ansamblul discuțiilor eu unul am observat o inerție și o nostalgie a Războiului rece. Inerție, în sensul că se gândește tot în logica jocului de sumă nulă. Nostalgie, în sensul că se regretă căderea în desuetudine a vechilor acorduri internaționale din perioada “destinderii” care au oferit stabilitate “echilibrului terorii”.

Concluzia este că, după încetarea Războiului rece și în comparație cu vremea acestuia, lumea s-a schimbat. Au apărut alte tehnologii, alți actori cu relevanță regională și globală, alte mentalități și doctrine asupra războiului și păcii, alte raporturi de putere. Toate acestea impun realizarea altei ordini internaționale, cea veche fiind definitiv moartă și în zadar plânsă.

Pentru asta este nevoie de dialog. Despre ce dialog poate fi însă vorba când toate statele membre NATO și UE, printre care și România, au refuzat invitația de a participa și, mai mult decât atât, au dat instrucțiuni și diplomaților în post la Moscova să ignore evenimentul?! (Mă întreb cine oare, în atari condiții, va raporta în capitalele euro-atlantice, despre ceea ce s-a vorbit la nivelul cel mai înalt acolo?!)

Am răspuns invitației ca expert, cu convingerea că astfel servesc intereselor strategice ale României eterne de a adăuga mereu prietenilor ei vechi prieteni noi, iar nu de a înlocui ciclic adversari vechi cu adversari noi.

A fost un prilej excelent pentru a cunoaște sau revedea oameni de înaltă valoare intelectuală (inclusiv prieteni americani din Consiliul Atlantic) cu care am regretat la unison absența oficialilor occidentali.

Pace fără încredere și încredere fără dialog nu va fi niciodată. Dimpotrivă azi auzim mai puternic ca oricând din 1945 încoace cum bat tobele războiului.

Autor: Adrian Severin

Soto: sputniknews.com

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.