Atractia unei persoane fata de femei sau fata de barbati nu este o chestiune ce poate fi definita de o singura gena, ci de multiple regiuni ale genomului si, ca orice caracteristica umana complexa, de numerosi factori non-genetici.

Aceasta este concluzia unei analize realizate pe 500.000 de profiluri ADN de un grup de cercetatori din Europa si Statele Unite, ale caror concluzii, publicate joi in prestigioasa revista Science, infirma definitiv o ipoteza aparuta in anii 1990, conform careia ar exista o „gena gay” ce ar fi la fel de previzibila ca aceea care influenteaza culoarea ochilor.

„Este de facto imposibil sa prezici orientarea sexuala a unei persoane dupa genomul ei”, a declarat Ben Neale, membru al Institutului Broad, asociat cu Universitatea Harvard si Massachusetts Institute of Technology (MIT), una dintre numeroasele institutii din care provin autorii studiului.

Orientarea sexuala are intr-adevar o componenta genetica, spun cercetatorii, confirmand studii precedente de mai mica amploare, realizate in special pe gemeni. Insa aceasta componenta depinde de o multime de gene. „Nu exista o gena gay unica, ci numeroase mici efecte genetice repartizate in genom”, a explicat Ben Neale.

Acestor lucruri li se adauga un factor esential: mediul in care o persoana creste si traieste.

Pentru a explica mai bine concluziile cercetarii, oamenii de stiinta au facut comparatii cu inaltimea oamenilor: efectul genetic este indiscutabil, deoarece inaltimea unei persoane este legata de aceea a parintilor ei. Insa genetica nu explica totul: alimentatia din timpul copilariei are la randul ei un impact puternic asupra inaltimii. Aceste detalii sunt denumite de oamenii de stiinta „factori de mediu”.

La fel, pentru riscul cardiac: genele creeaza predispozitii, insa stilul de viata si alimentatia au un rol inca si mai mare.

Influenta limitata

Noua analiza statistica a permis descoperirea a cinci pozitionari precise pe cromozomii umani, denumite „locus”, ce par a fi categoric asociate cu orientarea sexuala, desi fiecare dintre ele are doar o influenta „foarte mica”.

Din punct de vedere biologic, daca un marker este asociat cu caderea parului, atunci acest fapt sugereaza o legatura a markerului in cauza cu regularizarea hormonilor sexuali.

In mod asemanator, exista sute sau mii de alti markeri, pe care viitoare analize ce vor fi realizate pe banci mai mari de ADN vor putea sa ii descopere intr-o buna zi.

„Este un comportament complex, in care genetica joaca un rol, dar probabil intr-o maniera minoritara. Efectul factorilor de mediu exista, dar nu am reusit sa il masuram cu exactitate”, a adaugat Fah Sathirapongsasuti, cercetator care publica articole pe 23andme.com, un site dedicat testelor ADN, si care a contribuit la realizarea noului studiu furnizand profilurile genetice ale clientilor (voluntari).

Partea principala a analizei a fost realizata pe barbati si femei inclusi in banca britanica UK Biobank, in majoritate de origine europeana, care au raspuns la intrebarea: „Ati avut deja o relatie sexuala cu o persoana de acelasi sex?”.

Complexitate

Autorii sunt constienti ca acesta este un subiect delicat, iar cei doi cercetatori mentionati au reamintit, intr-o conferinta telefonica purtata marti cu mai multi jurnalisti, ca sunt ei insisi gay.

Dorind sa evite orice interpretare eronata, ei au mers pana intr-acolo incat au consultat asociatii LGBT in privinta modului in care ar trebui sa comunice rezultatele studiului, pe care le-au rezumat pe un site special – geneticsexbehavior.info.

Asociatia americana GLAAD a salutat acest studiu ce a confirmat ca „a fi gay sau lesbiana este o parte naturala a vietii umane”.

In debutul geneticii moderne ultraperformante, in anul 1993, autorii unui studiu realizat pe 40 de familii au crezut ca au identificat o legatura unica, gena Xq28, ce ar defini orientarea sexuala. Noua analiza a respinsa insa acel model simplist.

O cifra produsa de acest studiu este susceptibila sa creeze confuzie. Cercetatorii estimeaza ca „intre 8 si 25%” din diferentele de orientare sexuala din populatia testata se datoreaza variatiilor genetice.

Insa aceasta cifra este un concept statistic ce vizeaza o populatie si nu inseamna ca 25% din orientarea unei persoane depinde de genele sale.

Un alt rezultat pune sub semnul intrebarii ideea ca orientarea sexuala ar fi un continuum, potrivit Scarii Kinsey, dupa numele biologului american care a definit-o in 1948: de la 100% homosexual la 100% heterosexual, trecand prin bisexual.

„Presupunerea conform careia cu cat esti mai atras de cineva de acelasi sex, cu atat esti mai putin atras de celalalt sex este o simplificare excesiva”, afirma cercetatorii, dupa ce au comparat markerii genetici ce influenteaza numarul partenerilor de acelasi sex.

Accesati intreg studiul AICI sau AICI

Sursa: agerpres.ro via ziare.com

Foto: tribuna.us

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.