Numirea lui Putin în funcția de premier în august 1999 era cu totul neașteptată, numele acestei persoane fiind total necunoscut în țară și peste hotare.

Acum 20 de ani, primul președintele al Rusiei, Boris Elțin, într-un mesaj către națiune, a numit persoana care este „capabilă să consolideze societatea și, sprijinindu-se pe forțele politice majore, să asigure continuitatea reformelor”. Mulți au fost șocați de această alegere: succesorul avea doar 46 de ani și nu era cunoscut nici publicului larg din țară, nici celui de peste hotare.

Haosul în cadre

“Astăzi am luat decizia de demitere a guvernului Serghei Vadimovici Spepașin. În conformitate cu Constituția, m-am adresat Dumei de Stat cu solicitarea de a-l confirma pe Vladimir Vladimirovici Putin în funcția de șef al guvernului Rusiei” – așa începea mesajul lui Boris Elțin în august 1999, la o jumătate de an până la demisia șefului statului. Chiar dacă Elțin amintește că până la alegerile prezidențiale mai este un an și “rușii vor avea posibilitatea să aprecieze calitățile umane și profesionale ale lui Putin”, în realitate puterea va fi transmisă mai devreme.

În adresare, Elțin vorbește lent, cu greu, însă încearcă să fie convingător: „Îl cunosc bine pe Vladimir Vladimirovici. (…) A condus guvernul – e o sarcină grea și o grea încercare. Se va descurca, sunt sigur, iar rușii îl vor susține”. În acea zi, Elțin a anunțat direct și indirect: anume pe Putin și-l dorește președinte.

În țară Vladimir Vladimirovici era necunoscut. La un an până la venirea în guvern a fost numit în funcția de director al FSB, iar din martie 1999 a ocupat și postul de secretar al Consiliului de Securitate.

În acea perioadă era un adevărat haos cu funcțiile de prim-ministru: în 1998, Victor Cernomîrdin i-a luat locul lui Serghei Kirienko, apoi a urmat Evghenyi Primakov, Serghei Stepașin, care nu s-a menținut mult în funcție. În paralel, aveau loc alte evenimente: în mai 1999 Duma de Stat a încercat fără succes să pună în discuții demiterea lui Elțin, iar în vara aceluiași an s-a agravat situația la frontiera Ceceniei, Daghestanului și ținutul Stavropol. La începutul lunii august, bandele de teroriști conduse de Șamil Basaev și Hattab au pătruns în Daghestan din Cecenia. Au izbucnit conflicte armate și în acest context Elțin schimbă din nou conducerea guvernului.

Putin își amintește că a respins propunerea lui Elțin: „El s-a mirat foarte tare. Era un om specific și a întrebat: “De ce?” I-am spus: „Boris Nicolaevici, nu sunt gata”. Eram deja un băiat mare și am activat suficient în diverse structuri de stat”.

În afară de aceasta, se simțea incomod față de Stepașin: „El știe că nu am nicio atribuție la demiterea lui. Totuși mi-a fost foarte incomod când în ajunul demiterii lui Stepașin am fost sunat și rugat să vin la Elțin în Gorki, a povestit jurnaliștilor Putin (aceste discuții au fost publicate în cartea “De la prima persoană”). Stăteam seara: Boris Nicolaevici, Stepașin, Aksenenko (vice-premier – n.r.) și eu. Președintele l-a anunțat pe Serghei despre demisie. Imaginați-vă starea mea! Eram coleg cu el. Nu aveam pentru ce să mă justific. Totuși, era o situație destul de neplăcută”.

Stepașin revenise din Mahachkala, unde dădea ordine de atac asupra insurgenților care au pătruns în Daghestan. Demiterea a fost neașteptată. Elțin nici nu l-a întrebat pe Putin dacă este de acord să devină premier. A spus doar că în privința lui Stepașin deja a fost luată o decizie. În discuția cu Putin el nu a pronunțat cuvântul “succesor”. El vorbea despre “un premier cu perspectivă”. Deja la intervenția televizată Elțin a vorbit despre Putin ca despre un posibil viitor președinte.

“A pronunțat aceste cuvinte în fața întregii țări. Când am fost inundat cu mai multe întrebări, am răspuns: Dacă președintele a spus așa, voi face. Posibil, nu am fost destul de convingător, însă nu puteam da un alt răspuns”, a explicat Putin.

“Să zdrobim acești bandiți”

„Toate aceste evenimente aveau loc în contextul începutul agresiunii în Daghestan. În sinea mea am decis că aici cariera mea, cel mai probabil, s-a sfârșit, însă misiunea mea este o misiune istorică – sună grandoman, însă e adevărat, constă în rezolvarea situației din Caucazul de Nord. Atunci nu era clar până la urmă cu ce se va termina totul, însă pentru mine, și nu doar pentru mine, era clar că „acest băiat își va rupe capul” în Caucazul de Nord. Așa mă gândeam atunci. Mi-am spus: Dumnezeu cu el, am ceva timp – două, trei, patru luni pentru a zdrobi acești bandiți. Apoi să mă demită”, a spus Putin.

El percepea ceea ce se întâmpla în Caucazul de Nord drept o continuare a destrămării URSS. Aprecia situația în felul următor: dacă aceste lucruri nu vor fi oprite imediat, Rusia va dispărea ca stat în forma ei actuală. Era vorba de stoparea destrămării țării. Și faptul că Elțin a spus public numele succesorului, nu oferea nicio garanție a unei susțineri. Mulți în acea perioadă presupuneau că va fi tocmai invers: Elțin îi face novicelui un mare deserviciu.

“Când Elțin anunță pe cineva drept succes, îi pune cruce pe viitorul lui politic. Așa s-a întâmplat de mai multe ori”, așa judeca în acele zile Ghennadyi Selezniov, președintele Dumei de Stat. Cu el era de accord și Igor Bunin, directorul Centrului de Tehnologii Politice. “O astfel de amabilitate poate doar să dăuneze carierei oricărui politician. Anunțarea numelui “moștenitorului” nu i-ar fi adăugat puncte, ci doar ar arăta că președintele controlează în continuare situația”.

Solistul trupei “Neschastnyi Sluchai”, Alexei Kortnev, a mărturisit: “Auzisem ieri acest nume pentru prima data. E bine că e un om tânăr, însă nu puteam să-mi imaginez pe el în calitate de președinte”. A mai adăugat: “Da, și recomandările lui Elțin nu îl vor ajuta”.

„Îmi amintesc foarte bine ziua numirii lui Vladimir Putin în funcția de prim-ministru. Mă aflam în Ciukotka, când am auzit de respectivul decret al lui Elțin”, a povestit agenției RIA Novosti liderul Partidului Liberal Democrat din Rusia (LDPR), Vladimir Jirinovski.

“Desigur, candidatura lui a produs o impresie bună pentru că Putin era o persoană cu o vârstă medie, bine educat, din Petersburg. Datorită calităților lui personale, el reprezinta un politician de formație nouă, pentru că nu se asemăna nici cu Gorbaciov, nici cu Elțin”.

Totuși, Jirinovski considera că înaintarea lui Putin era o stratagemă a președintelui de atunci. Mandatul lui Elțin expira în vara anului 2000, iar conform legislației alegerile urmau să aibă loc pe 4 iunie. La o lună până la anunțarea demisiei Jirinovski spunea cu fermitate la radio: “În 2000 Elțin va rămâne la putere”.

Lucrurile au decurs altfel. Pe 31 decembrie, după plecarea de bună voie de la putere a lui Elțin, Putin a devenit președintele interimar al țării. În aceeași zi, el a primit competențele puterii prezidențiale, inclusiv “servieta nucleară”.

Imediat după anunțul lui Elțin despre demisie, Putin a înregistrat un mesaj de revelion, adresat cetățenilor Rusiei, și a semnat un decret prin care garanta predecesorului său protecție de orice urmări judiciare, precum și susținere financiară a familiei lui. Pe 26 martie 2000, Putin a învins în primul tur al alegerilor prezidențiale, preluând oficial mandatul pe 7 mai a aceluiași an. Una din primele lui sarcini – restabilirea ordinii în Caucazul de Nord a fost atinsă.

Sursa: RIA Novosti

Traducere si adaptare: ro.sputnik.md

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.