O Noapte de Craciun


Uite, așa m-a făcut pe mine mama, așa m-a lăsat pe mine Dumnezeu, primesc daruri în Seara de Ajun, pe care le văd doar eu, dar pe care le arăt și altora. Întâmplător oi fi dat peste asta? Nu există întâmplare!

Richard Wurmbrand a fost un evreu născut la București, care a urmat cursurile unei școli politice la Moscova, între 1927 și 1929. După, s-a dumirit, vorba lui Nae Ionescu, a abandonat orientarea comunistă și s-a convertit la creștinism. A fost întemnițat 14 ani în închisorile comuniste pentru activitățile sale creștine.

Iată ce a povestit omul ăsta, Wurmbrand, despre o Noapte de Crăciun și despre minunile care sunt în noi, nu în altă parte:

La dreapta mea (n.m. în celulă) se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu. Era egumenul unei mănăstiri (Tismana). Acest om în etate cam de 40 de ani fusese aşa demult chinuit încât era aproape de moarte.

La stânga mea se afla comunistul schingiuitor, care îl schingiuse pe preot până aproape de moarte. Acest comunist fusese arestat chiar de tovarăşii săi.

Să nu credeţi ce spun ziarele că comuniştii îi urăsc pe preoţi, sau îi urăsc pe evrei. Nu-i adevărat. Ei urăsc pur şi simplu. Urăsc pe oricine. Urăsc pe evrei, urăsc pe creştini, urăsc pe antisemiţi, urăsc pe antihrişti, urăsc pe toată lumea. Un comunist urăşte pe alt comunist. Se duşmănesc între ei.

Aşa se întâmplase că comunistul schingiuitor (torţionar), care chinuise pe acest preot până aproape de moarte – fusese şi el bătut până aproape de moarte de către tovarăşii săi, şi-şi dădea sufletul. Sufletul lui se chinuia în ghiarele morţii.

În timpul nopţii mă deşteaptă zicând:
– Domnule, fii bun, roagă-te pentru mine! Nu pot muri, am făcut o crimă înfricoşătoare!

Atunci am văzut o minune. Am văzut pe preotul în pragul morţii chemând pe alţi doi deţinuţi. Sprijinindu-se pe spatele lor, a trecut încet pe lângă patul meu, s-a aşezat pe marginea patului ucigaşului său şi-l mângâia pe cap.

În această celulă a închisorii, unde nu mai era posibil să fie secrete, am auzit mărturisirea ucigaşului înaintea propriei sale victime. Poate că viaţa este mai impresionantă în romane. Însă niciun romancier nu a scris vreodată aşa ceva. Victima, în pragul morţii, primea spovedania ucigaşului său şi cel chinuit a dat dezlegare ucigaşului său. S-au rugat împreună, s-au îmbrăţişat unul cu altul. Preotul s-a întors apoi la patul său şi amândoi au murit în aceeaşi noapte.

Era noaptea Crăciunului.

Sursa: Pagina de facebook Mirel Curea

Foto: ziarullumina.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.