Romania se situeaza in prezent pe locul 3 in Europa in ceea ce priveste numarul persoanelor, barbati si femei, care sufera de o boala psihica.

1 din 4 adulti se confrunta cu astfel de afectiuni. Cele mai multe „boli ale sufletului” sunt depresiile, urmate de cazurile de schizofrenie si de cele de tulburare bipolara.

Asociatiile medicilor psihiatri sustin ca in ultimii ani numarul bolilor psihice s-a dublat. Insa Ministerul Sanatatii nu a elaborat si nu a publicat nicio analiza statistica a acestei realitati alarmante. Guvernele PSD au avut cu totul alte preocupari decat acelea de a elabora programe de preventie a cresterii bolilor psihice si de a implementa mijloace de imbunatatire a conditiilor din spitalele de profil.

Desi cercetarea cauzelor generatoare de afectiuni psihice, mai ales din zona bolilor severe, inca aproximeaza, in ceea ce priveste, de pilda, depresiile usoare, necronicizate, programele serioase, functionale permanent prin monitorizarea si asistenta, inclusiv la domiciliu, a persoanelor afectate psihic, ar preintampina multe potentiale victime.

Atunci cand viata ni se impotriveste sau doar credem ca este asa, pentru o buna asezare in propria persoana, ajutorul psihologului si al psihoterapiei sunt vitale. In Romania, psihoterapia este o pasare rara pentru persoanele cu afectiuni psihice: acestea apeleaza fie exclusiv la tratamente antidepresive, fie, in nu putine cazuri, le combina cu ceaiuri sau cu alte leacuri de la Plafar.

Cum stam cu psihologii? Cei mai multi, pe langa munca din policlinici, lucreaza la cabinete particulare. Au ei, in aceasta situatie, randamentul, deschiderea, calmul, capacitatea de a asculta pacientul? Au ei concentrarea de a urmari firul rosu al demersului prin care sa incerce sa descalceasca meandrele unei fiinte care isi scapa siesi, asadar, atat de fragile? Cu siguranta, nu.

Tocmai de aceea, se stie ca un psihoterapeut prost pregatit ori inlemnit in rutina face mai mult rau pacientului, ii acutizeaza boala, in loc sa i-o dezlege.

De multe ori, traumele suferite in copilarie, de la violuri la atmosfera din familie ori la despartirea parintilor (si, mai nou, din lipsa unui parinte sau a amandurora plecati la munca in strainatate), se manifesta tarziu, in adolescenta sau chiar la maturitate.

De aceea, se spune ca „toata viata adultului e o ispasire a copilariei”.

Dar bolile psihice care apar tarziu se datoreaza si nelinistii cu viata ta, invidiei, dorintei de a avea mai mult decat ai, urii de sine si de altii, pacatului ascuns, cuibarit in fiinta inerta.

Revenind la nevoia de psihologi, la spitalele de psihiatrie exista, in medie, un singur psiholog la 80 de pacienti. E de la sine inteles ca doar cazurile grave se afla in atentia lor. E o culpa a sistemului de sanatate din Romania, dar, trebuie sa recunoastem, nu in exclusivitate. Aici e vorba si de educatie si de autoprotectie.

Inchei cu o realitate dincolo de numere si statistici, pentru ca acestea nu exista. Este vorba de rusine. De rusinea oamenilor ca sunt bolnavi: nu de ficat, de inima, de rinichi, de prostata etc., ci de o boala psihica.

Oamenii care trec printr-o depresie se feresc sa-i stie colegii de serviciu, prietenii, uneori chiar si familia. Se trateaza „dupa ureche”, apeleaza la Internet si afla ca exista in prezent un panaceu, in special pentru episoadele depresive: fie Xanax, fie Rivotril. Pastilele se elibereaza doar cu reteta de la medicul curant, dar le poti procura, printr-o relatie, de la unii farmacisti, care le vand „pe sub mana”.

Ca atunci cand cumparam o bucata de carne, un carton cu oua, o sticla cu ulei, un kilogram de zahar, doua franzele in loc de una. Tot „pe sub mana”.

Autor: George Arun

Cititi intregul articol pe ziare.com

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.