Patru primejdii pentru România: prostia, globalismul, migrația și China (III)


Încet-încet, cetățeanul european a înțeles un lucru: că nu sistemele economice sînt problema, nu liderii locali, nu cetățenii, ci așa-zisa ”elită”. Acea ”elită” ce nu pare deloc deranjată de lipsa de perspectivă a cetățeanului, nici de declinul nivelului de trai, ci doar de explicarea necesității acestui declin și ținerea în viață a corupției, imposturii și incompetenței.

Globalistul Slavoj Žižek spunea că Macron e apogeul ofertei politice a societății tehnocrate. Din păcate, adevărul este că Macron, ca și ceilalți globaliști, nu reprezintă nici o ofertă pentru omul de rînd. Pe drept cuvînt, Steve Bannon clasifică sistemul ca fiind neo-feudal și care nu poate genera decît sărăcie. Cel mai bun exemplu, spune Bannon, sînt milenialii, care sînt cu cca. 20% în urma părinților lor, ca atare singurele lor speranțe stau în moșteniri, nicidecum în ceea ce pot ei realiza. Problema majorității tinerilor este că nu au o slujbă pe care să se poată baza, iar majoritatea dintre ei se află la 2 salarii diferență de dezastru. Pentru cei trecuți de 50 de ani, lucrurile stau chiar și mai rău!

China are o istorie de 4000 de ani și, plin de aroganță, îi consideră pe cei dinafara granițelor ca fiind barbari. China este un stat mercantilist și totalitar. Odată cu insistențele globaliștilor de a accepta China în WTO (World Trade Organization), cei de la Davos au început să amaneteze Occidentul, iar China a devenit principala manufactură a țărilor vestice, prin utilizarea forței de muncă ieftine. Numai că, între timp, statele occidentale au fost forțate să predea Chinei patentele majorității inovațiilor, astfel ca procesul de producție să nu aibă de suferit.

Administrația Trump, indiferent de ce ar putea crede unii și alții, a înțeles cîteva chestiuni esențiale. Anume, că astăzi, China duce un adevărat război cu Vestul, nu în termenii tradiționali, ci în cei ai secolului în care trăim: informațional, cibernetic, tehnologic, economic. Ceea ce administrația Trump încearcă să facă, nu este distrugerea Chinei, ci mutarea înapoi în Vest a lanțului de producție, pentru a stopa debalansarea lumii. Oricît de criticat ar fi fost, conceptul pare să fi fost deja înțeles și de Canada, și de Marea Britanie, și de Mexic, și de Japonia, Pakistan și alte state care au început să sprijine activ conceptul bilateralismului în dauna multilateralismului promovat înca de la primirea Chinei în WTO și pînă în prezent. Un multilateralism de care cuplul Merkel-Macron par să nu se dezică.

Totuși, puterea unei țări rezidă în puterea sa economică, pentru că fiind doar o entitate de-industrializată, devitalizată, oricare țară se află la cheremul celui care este capabil să producă și să comercializeze bunurile fără de care ceilalți nu pot exista. Nu în ultimul rînd, o bună întrebare ar fi ce se întîmplă dacă se prăbușește economia chinezească? Vorbim despre economia total netransparentă a unei țări totalitare, condusă de un Partid Comunist, cu un șef de stat ales pe viață. E un castel din cărți de joc, tocmai intrat în recesiune!

În următorii 50 de ani vom asista, dacă toate merg bine, la lupta pentru hegemonie între China și America. Pentru că așa arată noua lume bipolară. Rusia, oricît s-ar strădui unii să o înfățișeze ca pe o mare primejdie, reprezintă o economie de dimensiunile Italiei. În clipa de față, Rusia se află în alianță cu China și cu India, dar și cu țări precum Iranul sau Siria, ceea ce nu face Rusia mai puțin atractivă pentru Germania sau Franța cu care derulează schimburi comerciale importante.

Întrucît propaganda se mulțumește să îl beștelească pe Putin, relațiile cu China au căzut mereu într-un con de umbră. Deși, chinezii apar pînă și în Strategia Energetică a României 2019-2030, cu finalizarea Grupurilor 3 şi 4 de la CNE Cernavodă, realizarea Hidrocentralei cu Acumulare prin Pompaj de la Tarniţa-Lăpuşteşti, realizarea Complexului Hidrotehnic Turnu-Măgurele- Nicopole sau o centrală puternică la Rovinari, în Gorj. Doar la Rovinari, discutăm despre o investiție de cca. un miliard de euro! Asta în condițiile în care România nu știe exact care fesă în care luntre și-o așează.

Și Bucureștiul și Budapesta s-au aruncat cu mare voluptate peste baloanele de săpun chinezești de miliarde de euro! Nu întotdeauna pachetul coincide, insă, cu ambalajul! Ca să nu o mai lungim, un exemplu grăitor ar fi realizarea ”cartierului chinezesc” de la Craiova. Greu de crezut că dacă România va mai dori relații bune cu Statele Unite să se bazeze pe bune relații și cu China.

Odată cu declanșarea scandalului Huawei și 5G, a devenit clar pînă și pentru globaliști că nu pot conta pe corectitudinea chinezilor, cărora le place globalismul, dar cu condiția ca ei să fie cei care îl implementează. Astfel că, pînă și George Soros pare să fi devenit peste noapte fan al lui Donald Trump, singurul pe care îl consideră în stare să stăvilească frenezia chinezească. Dintr-o dată, sistemul de rating social prin intermediul căruia globaliștii doreau să controleze populația, a devenit ”nedemocratic”, fiind pus în operă de chinezi.

Mișcarea lui Steve Bannon se adresează în primul rînd clasei muncitoare, mulți din această categorie nemaiparticipînd de ceva vreme la procesul electoral din cauza lipsei de reprezentare. The Movement își propune să unifice toate facțiunile anti-establishment și să treacă peste dihotomia stînga/dreapta și să lupte deschis cu regimul politic și economic impus de ”Partidul Davos”. Directorul desemnat pentru a conduce The Movement este Mischael Modrikamen, un avocat belgian, un așa-zis politician de extremă dreapta, care nu vede cu ochi buni finanțări din fonduri off-shore sau dinspre Rusia.

America Latină va fi reprezentată de Eduardo Bolsonaro, fiul președintelui brazilian Jair Bolsonaro. Bannon a inițiat și un curs de formare la Roma, la Dignitatis Humanae Institute. Scopul declarat fiind acela de a stabili o apropiere politică între catolicism și mișcările populiste și naționaliste europene. Înainte să se apuce cineva să strige că vrea să fure Ardealul, să ne gîndim totuși care părți ortodoxe s-au implicat ori s-ar implica în schimbarea paradigmei europene? Între timp, avem desigur modelul polonez, dar acela este catolic.

Deci? Ce se întîmplă cu România? La ora actuală, România nu are nici un partid care:

  • să înțeleagă situația politică și economică actuală – atît externă cît și internă – și să reușească să transmită acest lucru în mod coerent
  • să aibă o strategie de politică externă și mai ales una de politică regională
  • să aibă un lider care să genereze încrederea necesară unei mișcări anti-sistem
  • să aibă un mesaj deopotrivă credibil și integrator, care să nu construiască pe divizare sau ură
  • să nu abordeze naționalismul etnic sau fundamentalismul ortodox
  • să abordeze în mod serios deconstrucția statului paralel, înglobînd aici nu doar procurorii sau ofițerii serviciilor secrete, ci deopotrivă și cadrele din învățămînt și din administrație
  • să își asume lupta cu sistemul, nu doar să îl mimeze în prag de alegeri sau prin mesaje sporadice pe Facebook, 2-3 ședințe și cîteva ieșiri pe televiziunile perfect compromise
  • să aibă un canal propriu de comunicare sau să comunice direct cu cetățenii
  • să își dorească într-adevăr puterea și să lupte ca să dobîndească puterea pentru a determina schimbările enunțate
  • să aibă un proiect de reconstrucție națională, bazat pe naționalsim economic, la baza căruia să stea cetățeanul, muncitorul, individul din clasa de mijloc.

Sursa: Samizdatul

Foto: People’s Daily, China

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.