Proiectul MK ULTRA (2)


Un document MK-ULTRA din 1955 ofera o indicatie pentru marimea si gama de efort depus; acest document se refera la studiul unui set de substante care altereaza mintea descrise dupa cum urmeaza: [1]
1. Substante care vor provoca gândirea lipsita de logica si impulsivitatea, pâna la punctul in care beneficiarul este discreditat public.
2. Substantele care cresc eficienta in gandire si perceptie.
3. Materialele care vor preveni sau contracara efectul alcoolului.
4. Materialele care vor provoca efectul imbatator echivalent cu cel al alcoolului.
5. Materialele care vor produce semne si simptome de boli recunoscute intr-un mod reversibil, astfel incât acestea pot fi utilizate pentru a determina persoana sa zaca in pat etc
6. Materialele care vor usora inducerea hipnozei sau in pentru a spori utilitatea sa.
7. Substante, care vor spori capacitatea indivizilor de a rezista privatiunilor, torturilor si oricarui fel de coercitie in cursul interogatoriilor, si asa-numita “spalarea creierului”.
8. Materiale si metode fizice care vor produce amnezie pentru evenimentele precedente, precum si in timpul utilizarii lor.
9. Metode fizice de a produce soc si confuzie pe perioade lungi de timp si care pot fi utilizate fara sa lase urme.
10. Substante care produc invaliditate fizica, cum ar fi paralizia picioarelor, anemie acuta, etc
11. Substante care produc euforie “pura” fara efectul depresiv ulterior.
12. Substante care modifica structura de personalitate in asa fel ca tendinta beneficiarului de a deveni dependent de o alta persoana sa fie crescuta.
13. Un material care va provoca o confuzie mentala a individului astfel incat acesta nu va putea sa inventeze povesti la un interogatoriu.
14. Substante care micsoreaza ambitia si eficienta generala de lucru a barbatilor atunci când este administrat in cantitati nedetectabile.
15. Substante care promoveaza slabiciune sau denaturare a vederii sau auzului, de preferinta fara efecte permanente.
16. O pastila knock-out, care poate fi administrata clandestin in bauturi, alimente, tigari, ca un aerosol, etc, care va fi putea fi utilizat in siguranta, oferind un maxim de amnezie, adecvata pentru utilizarea ad-hoc de catre agenti.
17. Un material care poate fi administrat clandestin prin metodele de mai sus si care, in cantitati foarte mici va fi imposibil pentru un om de a efectua orice fel de activitate fizica.

Un aranjament secret a acordat programului MK-ULTRA un procent din bugetul CIA. Directorului programului MK-ULTRA i-a fost acordat sase la suta din bugetul de functionare al CIA in 1953, fara supraveghere sau contabilitate [2].  O suma estimata la 10 milioane de dolari sau mai mult a fost cheltuita [3].

Documentele CIA sugereaza ca posibilitatile “chimice, biologice si radiologice” au fost investigate cu scopul de control al mintii, ca parte a MK-ULTRA . [4]  

LSD

Primele eforturi ale CIA s-au concentrat asupra LSD-ului, care mai târziu a ajuns sa domine multe dintre programele MK-ULTRA.

Odata ce proiectul MKULTRA oficial a intrat in curs de desfasurare, in aprilie 1953, experimentele au inclus administrarea LSD angajatilor CIA, personalului militar, medicilor, altor agentii guvernamentale, prostituatelor, pacientilor bolnavi mental, si membrilor publicului larg, in scopul de a studia reactiile lor. LSD si alte droguri au fost de obicei administrate fara cunostinta sau consimtamântul subiectului, o incalcare a Codului Nürnberg pe care SUA au convenit sa il urmeze dupa al doilea razboi mondial.

Eforturile de a “recruta”, subiecti au fost adesea ilegale, chiar daca utilizarea efectiva a LSD a fost legala in Statele Unite pâna la 6 octombrie 1966. In Operatiunea Midnight Climax, CIA-ul a creat mai multe bordeluri in San Francisco, pentru a obtine o selectie de oameni care ar fi fost prea jenati pentru a vorbi despre evenimente. Oamenii au fost tratati cu LSD-ul, bordelurile au fost echipate cu oglinzi prin care se putea vedea din spatele lor, si sesiunile au fost filmate pentru vizualizarea si studiul de dupa [5].

Participarea unor subiecti a fost facuta cu acordul lor, iar in aceste cazuri, au fost scoase in evidenta pentru mai multe experimente extreme. Intr-un caz, voluntarilor li s-a administrat LSD timp de 77 zile consecutive [6].

LSD-ul a fost respins in cele din urma de catre cercetatori MK-ULTRA ca fiind prea imprevizibil in rezultatele sale. [7] Desi niste informatii utile au fost uneori obtinute prin chestionarea subiectilor, dupa ce au ingerat LSD-ul, si un efect evident destul de frecvent  a fost certitudinea subiectilor “absoluta si totala” ca ei ar fi capabili sa reziste la orice forma de interogatoriu, chiar si tortura fizica.

Alte droguri

O alta tehnica investigata a fost conectarea unui barbituric de tip IV intr-un brat, si o amfetamina IV, in celelalt. [8] barbituricele erau intai injectate in persoana respectiva iar de indata ce persoana  incepea sa adoarma, amfetaminele erau injectate. In acel moment persoana incepea sa se balbaie incoerent, si cateodata a fost posibil ca, in urma unor intrebari sa se obtina raspunsuri utile.

Alte experimente implicau heroina, morfina, temazepam (utilizat sub numele de cod MK-SEARCH  mescalina, psilocibina, scopolamina, marijuana, alcool, pentothal de sodiu, [9] si ergine (in Subproiect 22).

Hipnoza

Documentele MK-ULTRA declasificate indica faptul ca hipnoza a fost studiata la inceputul anilor 1950. Scopurile experimentelor au inclus: crearea unor “anxietati induse hipnotic”, cresterea capacitatii de a invata si de a recunoaste scrieri complexe, studierea hipnozei si a examinarilor de tip poligraf, cresterea capacitatii de observare si de memorare a unor aranjamente complexe de obiecte fizice, si studiul relatiei dintre personalitate si sensibilitatea la hipnoza.” [10]

Experimente canadiene

Experimentele au fost exportate in Canada, atunci când CIA a recrutat un psihiatru scotian, Donald Ewen Cameron, creatorul conceptului de “conducere psihica”, concept, pe care CIA l-a gasit deosebit de interesant. Cameron a sperat sa corecteze schizofrenia prin stergerea amintirii existente si reprogramarea psihicului. El facea naveta de la Albany, New York, la Montreal, in fiecare saptamâna pentru a lucra la institutul Allan Memorial al Universitatii McGill si a fost platit cu 69.000$ din 1957 pina in 1964 pentru a efectua experimente MKULTRA acolo. In plus fata de LSD, Cameron, de asemenea, a experimentat diferite droguri care induceau paralizia, precum si terapie cu electrosocuri de treizeci de ori pina la de patruzeci de ori mai puternice decat cele de putere normala.

Experimentele lui de “conducere psihica” au constat in punerea subiectilor in coma indusa prin consumul de droguri timp de saptamani (pâna la trei luni intr-un caz), in timp ce punea inregistrari de zgomot sau simple declaratii repetitive. Experimentele lui au fost de obicei efectuate pe pacienti care au intrat in Institut pentru probleme minore, cum ar fi tulburarile de anxietate si depresie postpartum, dintre care multi au suferit definitiv din actiunile sale. [11] Tratamente sale au dus la inconstienta victimelor, amnezie, probleme cu vorbirea, uitând de parintii lor, gandind ca anchetatorii erau parintii lor. [12] Munca sa a fost inspirata si insotita de psihiatrul britanic dr. William Sargant de la Spitalul St Thomas “, Londra, si Spitalul Belmont, Surrey, care a fost, de asemenea, implicat in Serviciile de Informatii si care a experimentat pe larg asupra pacientilor sai, fara consimtamântul lor, provocând daune similare, pe termen lung. [13]

Acesta a fost perioada in care Cameron a devenit cunoscut in intreaga lume ca primul presedinte al Asociatiei Mondiale de Psihiatrie, precum si presedinte al asociatiilor americane si canadiene psihiatrice. Cameron a fost, de asemenea, un membru al tribunalului medical de la Nuremberg in 1946-47. [14]

Revelatie

In 1973, directorul CIA Richard Helms a ordonat ca toate fisierele MK-ULTRA sa fie distruse. In urma acestui ordin, cele mai multe documente CIA cu privire la proiect au fost distruse, facand imposibila orice fel de investigatie completa a MK-ULTRA.

In decembrie 1974, ziarul “The New York Times” a raportat ca CIA a desfasurat activitati ilegale locale, inclusiv experimente pe cetateni ai SUA, in timpul anilor 1960. Acest raport a determinat investigatiile facute de catre Congresul SUA, Comitetul Church, precum si de o comisie prezidentiala cunoscuta sub numele de Comisia Rockefeller care a analizat activitatile locale ale CIA, FBI, precum si informatiile legate de agentiile militare.

In vara anului 1975, Comitetul Church, precum si raportul Comisiei prezidentiale Rockefeller au dezvaluit publicului pentru prima data ca CIA si Departamentul Apararii au efectuat experimente pe subiecti umani involuntari, ca parte a unui program amplu de a influenta si controla  comportamentul uman prin utilizarea de droguri psihoactive, cum ar fi LSD si mescalina si a altor mijloace chimice, biologice, psihologice. De asemenea, s-a aratat faptul ca cel putin un subiect a murit dupa administrarea de LSD. O mare parte din ceea ce Comitetul Church si Comisia Rockefeller au aflat despre MKULTRA a fost cuprinsa intr-un raport, elaborat de Biroul Inspectorului General in 1963, care a supravietuit distrugerii inregistrarilor din 1973. [15] Cu toate acestea, detaliile cuprinse erau putine.

Comitetul Congresului de cercetare a CIA, prezidat de senatorul Frank Church, a concluzionat ca “in mod evident consimtamantul nu a fost obtinut inainte de la nici unul dintre subiecti”. Comitetul a remarcat ca experimentele facute de acesti cercetatori … pune in discutie decizia acestor agentii de a nu stabili liniile directoare pentru experimente.”.

In urma recomandarilor Comitetului Church, presedintele Gerald Ford in 1976, a emis primul Ordin Executiv privind activitatile de informatii, care, printre altele, interzicea “experimentarea cu droguri pe subiecti umani, aceasta fiind permisa numai daca subiectul informat isi dadea acordul in scris si era asistat de o a treia parte dezinteresata, care sa fie diferita pentru fiecare astfel de subiect” si in conformitate cu liniile directoare emise de catre Comisia Nationala. Deciziile ulterioare luate de catre presedintii Carter si Reagan au extins directiva pentru a se aplica la orice experimentare umana.

Cand s-a atins culmea dezvaluirilor despre experimentele CIA, povesti asemanatoare au aparut in ceea ce priveste experimentele armatei Statelor Unite. In 1975 seful armatei a cerut Inspectorului General al armatei sa efectueze o ancheta. Printre constatarile inspectorului general a fost existenta unui memorandum 1953 scris de secretarul de atunci al apararii Charles Erwin Wilson. Documentele arata ca CIA a participat la cel putin doua comisii din Departamentul Apararii in timpul anului 1952. Ceea ce au constatat aceste comisii a condus la emiterea lui  ”Wilson Memo”, care a mandatat – in acord cu protocoalele Codului Nuremberg – ca voluntarii sa fie folositi numai pentru operatiunile experimentale efectuate in cadrul fortelor armate americane. Ca raspuns la ancheta inspectorului general, Wilson Memo a fost declasificat in august 1975.

In ceea ce priveste testarea drogurilor din cadrul armatei, inspectorul general a constatat ca “probele reflecta cu claritate faptul ca orice constatare medicala posibila a fost observata de catre observatori profesionisti de la Laboratoarele Medical Research (de cercetare medicala).” Cu toate acestea, Inspectorul General, de asemenea, a constatat ca cerintele mandatului din 1953, Wilson Memo, au fost doar partial respectate; el a ajuns la concluzia ca voluntarii “nu au fost pe deplin informati, dupa caz, inainte de participarea lor, precum si metodele de procurare a serviciilor lor, in multe de cazuri, nu parea sa fi fost in acord cu intentia Departamentului de politici ale armatei care reglementeaza utilizarea voluntarilor in cercetare. “

S-a constatat ca si alte departamente ale fortelor armate americane, Air Force, de exemplu, nu au aderat la prevederile Wilson Memo in ceea ce priveste testarea voluntara de droguri.

In 1977, in timpul unei audieri organizate de catre un comitet de informatii special al senatului, pentru cercetarea mai adanca a MKULTRA, amiralul Stansfield Turner, pe atunci director al Central Intelligence, a dezvaluit ca CIA a gasit un set de inregistrari, format din aproximativ 20.000 de pagini, [16 ], care au supravietuit ordinelor de distrugere din 1973, datorita faptului ca au fost arhivate intr-un centru de inregistrari care nu era folosit pentru astfel de documente [35] Aceste documente aratau modul de finantare al proiectelor MKULTRA, si, ca atare continea câteva detalii ale acestor proiecte, dar mult mai mult s-a aflat prin acestea decat din raportul Inspectorului General din 1963.

In Canada, problema s-a aflat mult mai tarziu, devenind cunoscuta in 1984, la o emisiune de stiri CBC, “The Fifth Estate” (Al cincilea Stat). Nu numai ca s-a aflat ca CIA a finantat eforturile doctorului Cameron, dar un lucru poate chiar mai socant, a fost ca guvernul canadian a fost pe deplin constient de acest lucru, si a oferit mai târziu alti 500.000$ pentru finantarea continuarii experimentelor. Aceasta revelatie a impiedicat in mare parte eforturile depuse de victime pentru a da in judecata CIA, spre deosebire de omologii lor din Statele Unite care au putut; guvernul canadian in cele din urma a solutionat in afara instantei cu 100.000 dolari pentru fiecare din cele 127 de victime. Nici una din inregistrarile personale ale Dr. Cameron de implicare a lui in MKULTRA nu a supravietuit, familia sa distrugandu-le dupa moartea sa care s-a datorat unui atac de cord in timpul unei ascensiuni montane, in 1967. [17]

  1. ^“Senate MKULTRA Hearing: Appendix C–Documents Referring to Subprojects, (page 167, in PDF document page numbering).” (pdf). Senate Select Committee on Intelligence and Committee on Human Resources. August 3, 1977. http://www.arts.rpi.edu/~pellr/lansberry/mkultra.pdf. Retrieved 2007-08-22.
  2. ^Declassified
  3. ^Mind Control and the Secret State
  4. ^Declassified
  5. ^Marks, John (1979). The Search for the Manchurian Candidate. New York: Times Books. pp. 106–7. ISBN 0-8129-0773-6.
  6. ^NPR Fresh Air. June 28, 2007 and Tim Weiner, The Legacy of Ashes: The History of the CIA.
  7. ^[1]
  8. ^Marks 1979: pp 40–42.
  9. ^Marks 1979: chapters 3 and 7.
  10. ^Declassified
  11. ^Marks 1979: pp 140–150.
  12. ^Turbide, Diane (1997-04-21). “Dr. Cameron’s Casualties”http://www.ect.org/dr-camerons-casualties/. Retrieved 2007-09-09.
  13. ^Collins, Anne ([1988] 1998). In the Sleep Room: The Story of CIA Brainwashing Experiments in Canada. Toronto: Key Porter Books. pp. 39, 42–3, 133. ISBN 1550139320.
  14. ^Marks 1979: p 141.
  15. ^a b Prepared Statement of Admiral Stansfield Turner, Director of Central Intelligence
  16. ^Government Mind Control Records of MKULTRA & Bluebird/Artichoke
  17. ^HistoryOnAir Podcast 98 – MKULTRA

Foto: captura YouTube

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.