Tehnologia din anii ’60 care a schimbat radical lumea: ARPANET


In plina epoca a razboiului rece, la mijlocul anilor 60, o tehnologie obscura aparea in Statele Unite. Departamentul Apararii al SUA (Departament of Defense) dorea sa creeze o retea de comanda si control care sa poata supravietui unui razboi nuclear, in conditiile in care retelele telefonice traditionale cu comutare de circuite erau destul de vulnerabile in acest caz.

Proiectul, initiat si dezvoltat de Agentia de Cercetare pentru proiecte Avansate a Departamentului Apararii, a purtat denumirea de ARPA si a fost cunoscut intr-o perioada si sub numele de DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency). Interesant este faptul ca Agentia, neavand savanti sau laboratoare si nici un buget prea mare, a apelat la Universitati si firme private pentru dezvoltarea proiectului.

Implementarea retelei s-a axat pe principiul “comutarii de pachete”, o teorie revolutionara a timpului respective, care fusese conceputa de Paul Baran la inceputul anilor 60. Reteaua era compusa dintr-o sub-retea si calculatoare gazda. Sub-reteaua era constituita din minicalculatoare (IMP-uri – Interface Message Processors) conectate prin linii de transmisie astfel incat fiecare calculator IMP sa aiba legatura cu cel putin alte doua, pentru a asigura mai multa siguranta in comunicare.

Astfel, in cazul in care unele linii si IMP-uri se defectau, mesajele puteau fi dirijate automat pe cai alternative. Ulterior, proiectul a fost preluat de firma BBN (Bolt, Beranek & Newman) din Massachusetts, care a folosit pe post de IMP-uri minicalculatoare de tip Honeywell special adaptate, programele fiind scrise separat pentru sub-retea si pentru gazde, constituindu-se astfel prima configuratie a retelei ARPANET.

De atunci, reteaua a cunoscut o dezvoltare continua, iar ARPA a sustinut cercetari in domeniul retelelor de sateliti si retelelor mobile radio cu comutare de pachete. S-a constatat insa ca protocoalele ARPANET existente nu erau compatibile pentru a rula pe mai multe retele. Continuarea cercetarilor cu ajutorul protocoalelor mai performante a dus la aparitia TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol), care a fost proiectat special pentru comunicarea inter-retele, obiectiv esential in conditiile in care tot mai multe retele erau legate la ARPANET.

In anul 1983, ARPANET-ul se bucura de stabilitate si success si cuprindea peste 200 de IMP-uri si sute de gazde. In aceasta perioada ARPA a incredintat administrarea retelei Agentiei de Comunicatii a Apararii (Defense Communications Agency – DCA) care a propus si realizat izolarea cercetarii civile de cea militara. Componenta militara formata din aproximativ 160 IMP-uri s-a constituit intr-o retea denumita MILNET, care a prevazut porti stricte intre aceasta si componenta civila ramasa.

Pe la mijlocul anilor 80, la ARPANET s-au conectat multe alte retele. De aceea, pentru o accesare cat mai eficienta a gazdelor intr-o retea de dimensiuni tot mai mari, a fost creat Sistemul Numelor de Domenii (Domain Naming System – DNS), care avea rolul de a organiza masinile in domenii si punea in corespondenta numele gazdelor cu adrese IP.

In 1990, ARPANET era deja o retea vetusta si depasita de retelele mai moderne carora le daduse nastere si ca atare a fost abandonat, dar contributia sa covarsitoare in crearea retelei globale Internet ramane ca un reper actual.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.