Am avut o discuție aprinsă legată de Biserica catolică și atitudinea sa față de homosexualitate și lesbianism. Prietenul meu spune că există în ultima vreme o poziție mai tolerantă față de acestea. I-am dat dreptate, dar discuția s-a dus pe altă linie, pe cea a dezvoltării subiectului pe linie umanistică, pe faptul că suntem pe drumul cel bun în această direcție.

Va veni și ziua în care toleranța va fi atât de mare că nimănui nu-i va rușine și nu se va ascunde ani de zile și poate toată viața ca să declare opțiunea lui sexuală reală. Eu i-am acceptat ideea lui dar i-am răspuns că trebuie să facem o distincție clară între faptul că societatea noastră este mult mai tolerantă și permisivă astăzi, în 2019, față de ce era la sfârșitul secolului al XIX-lea, mijlocului secolului XX și mișcările revoluționiste sociale din anii 60-70 în SUA.

Îmi amintesc că în anul 1984, când eram psiholog în armata israeliană, cartea de profil psihologic-psihiatric vedea homosexualitatea ca o deviere psihologică. Astfel, subiectul examinat se încadra într-un profil la o scară psihologică mai mică. În SUA, de exemplu, în anii 90, se schimbă încadrarea pe profil psihologic și homosexualitatea nu mai este văzută ca o deviere psiho-sexuală.

Lucru care s-a făcut și în Israel, la începuturile anilor 2000.

Homosexualitatea, din puncul de vedere al armatei, era legată de impactul pe care îl soldatul în grupul său, dacă deranjează sau nu. Cu alte cuvinte, un soldat care se confruntă cu probleme de homosexualitate, fără să facă nici un gest față de alții ( să nu intre în patul unui coleg, să nu vorbească despre asta, să nu flirteze cu soldații etc) nu deranjează și nu se va încadra într-un profil psihologic inferior, nu va fi mutat și este tratat ca un om normal cu propriile lui probleme conflictuale.

Progresele societății, în ultimii 40 de ani, au adus la o creștere a numărului de homosexuali declarați, la reducerea timpului până când el decide să iasă din dulap, la etichetarea ca un om normal, cu drepturi egale. Faptul că sunt câțiva prim-miniștri în Europa homosexuali declarați și mai mulți miniștri și oameni cu poziție înaltă care au aceeași atitudine, este revelator în acest sens.

A existat o legenda care spunea în anii 60-70 că fiecare serviciu special de spionaj în fiecare țară avea în vizor pe toți homosexualii care erau în politică, armată și alte locuri cheie. Se verificau dacă nu sunt vulnerabili și șantajabili din cauza acestui subiect.

Această legendă există și astăzi, dar în proporții mult mai mici, oamenilor le este mai puțin teamă să declare tendința lor sexuală. De regulă, ascunderea tendințelor homosexuale s-a făcut din teama de părinți și de apropiați. Interesant este că în anumite locuri cum ar fi mass media, faptul că ești gay îți dă un avantaj față de alții. Ești văzut mai liber, mai uman și mai curajos.

În anul 2004, am publicat un articol despre homosexualitate și aș vrea să fac un rezumat la ce am scris atunci și ce se întâmplă astăzi:

Noțiunea de homosexualitate la bărbați și lesbianism la femei se definește prin relațiile sexuale între persoane de același sex. Homosexualitatea este unul din subiectele principale care au creat probleme dezvoltării umane de-a lungul deceniilor: frecvența ei depinde foarte mult de mentalitatea, cultura și atitudinea oamenilor față de ea.

Cu cât atitudinea este mai libertină și permite ca aceste tendințe să iasă din latență, cu atât crește procentul mai mult. Homosexualitatea este întâlnită încă din timpul arhaic când se vorbește de iubirea regelui David pentru Jonathan. În civilizația greacă, antică unde s-a dat mare atenție prezenței corporale și unde valorile umane erau respectate, a existat un mare procent de homosexuali.

Din punct de vedere al religiilor mozaică și creștină, homosexualitatea este văzută ca un păcat, iar aceasta a produs și produce mari discriminări. În lumea psihologilor există trei teorii despre acest subiect.

– Homosexualitatea este moștenită genetic și are cauze biologice

– Homosexualitatea este o deviație socială și are legătură cu dezvoltarea psihologică a individului respectiv;

– Are cauze situate undeva între cauze genetice și cele socio-psihologice;

Teoriile biologice au căutat o componență genetică care explică acest fenomen. Într-adevăr, în 1896, Ebing explică homosexualitatea ca fiind o caracteristică genetică, care provine dintr-un dezechilibru al componentelor masculine și feminine în creierul persoanelor în cauză.

În 1840, Glass explică fenomenul printr-un dezechilibru hormonal endocrinicic între estrogen și androgen. În 1871, Kolodny raportează un nivel scăzut de testosteron la homosexuali. Barry, în 1972 spune că echilibru hormonal endocrinic poate duce la stimularea sau forțarea instinctului sexual dar nu determină preferințe către obiectul dorinței sexuale.

Freud și Ferenczy afirmă că un copil care are inhibiții afective puternice față de părintele de sex opus, din cauza acestei legături problematice, se vede pe sine într-un fel narcisistic drept un obiect sexual și tinde de la începutul adolescenței să iubească obiecte care seamănă cu el. Exact în modul în care își dorește să fie iubit de mama lui.

La dezvoltarea afectivă problematică poate contribui și un tată violent, bolnav sau nefuncțional, care permite numai identificarea imaginativă. Anna Freud a contribuit la dezbaterea asupra subiectului homosexualității afirmând că un partener se implică într-o relație sexuală cu un partener de același sex, din dorința unei identificări masculine. Explicând problema homosexualității prin conflictul între un adolescent și mama lui.

Atunci când din partea mamei se exercită către fiu încercări insistente de seducție erotică și o intimitate prea mare, sau din contră, rigiditate, spirit critic și inhibiție (identic acest tip de relaționare tată – fiică), copilul fuge și preferă relația cu cineva de același sex.

Rush vede homosexualitatea ca un eșec în rezolvarea complexului lui Oedip și ca o apărare de instinctele oedipiene cu unul din părinții de sex opus. Margaret Mahler în teoria ei prezintă homosexualitatea ca o dezvoltare defectuoasă în procesul de individuație între băiat cu mama sa și fiica cu tatăl său.

Kernberg observă că homosexualii cu probleme relativ la identitatea lor personală și sexuală, simt o nevoie de relații și de o dependență față de alte persoane din sexul lor.

Quincey, în cercetările lui, arată că mai mult de 50 la sută din bărbați au avut o experiență sexuală, până la adolescență, cu o persoană de același sex și 33 la sută dintre bărbați, după adolescență.

La femei, atracția și atașamentul sunt cu mult mai puternice datorită faptului că partea afectivă este mai dezvoltată, dar relațiile sexuale sunt mai puțin frecvente decât la bărbați.

Există câteva faze până când persoana în cauză ajunge la homosexualitate activă și declarativă:

1. O atracție fizică puternică față de persoane de același sex.

2. Evenimente și o experiență de viață care conduc în două direcții diferite: – plăcere; – sentimente de vinovăție;

Se ajunge la o declarație publică a homosexualității și la activarea acesteia, de obicei, atunci când converg plăcerea, acceptul anturajului și existența posibilității de a declara public; cu toate acestea, un procent mare de bărbați rămâne în homosexualitate latentă.

La vârsta adolescenței, mulți tineri se sperie că au tendințe homosexuale sau lesbiene. Nu trebuie să fie speriați, acestea fac parte dintr-o dezvoltare sexuală normală și numai o parte mică dintre ei tinde să meargă pe drumul homosexualității.

Homosexualitatea se exprimă prin comportament corporal, verbal și maniere. Bărbații homosexualii se împart în două categorii: cei cu tendință bărbătească și bărbați cu tendința feminină. La prima categorie, este mai greu în a observa homosexualitatea, dar la a doua, ea se observă prin voce, mers, îmbrăcăminte, etc.

Frecvența homosexualității în țările dezvoltate este în creștere. În 1948, în SUA, patru procente din toată populația erau homosexuali declarați. 13 procente au simțit o atracție puternică, dar nu s-au declarat homosexuali. 15 procente din bărbați au fost bisexuali. În 1985 a crescut cifra homosexualilor în SUA de la 10 procente la 14 și 20 de procente erau bisexuali.

În 2019, se estimează 20 la sută homosexuali și 25 de procente bisexuali. Dacă adunăm aceste procente, ajungem la un număr imens de persoane care, înainte cu mai puțin 100 de ani erau declarați și etichetați drept bolnavi psihic (vezi autobiografia lui Oscar Wilde).

Ca om, mă bucură faptul că există o dezvoltare pozitivă față de acest subiect, lucru care ne arată în mod clar despre libertatea omului, toleranța, posibilitatea de a trăi diferit fără să simtă discriminare.

Pe parcursul vieții mele ca psiholog clinician, am avut mai multe întâlniri cu persoane care au fost zbuciumate dar nu au ieșit încă din dulap, și trebuia multe ședințe să prindă încredere în mine. Problema începe și se sfârșește în momentul când persoana tinde să caute și să-i provoace pe alții să intre într-o relație homosexuală.

Faptul că poate duce un adolescent la un sentiment foarte greu despre el însuși, este real. Teama lui cea mai mare este că simte în adolescență aceste tendințe, astfel că atunci când un homosexual îl ispitește, poate să-i stâtnească un sentiment fie negativ față de sine și de homosexualitate, fie să-l apropie. Nu pot să uit câteva cazuri cu care m-am confruntat, legate de acest subiect.

A ajuns la mine un homosexual declarat, la cabinetul din Israel, care lucra ca manechin la expozițiile artiștilor. A fost rugat să se dezbrace și să stea într-un loc ținând o tavă cu fructe. Dintr-o dată, a venit un pictor și l-a rugat să se ridice un pic, a pus mâna pe scaun și l-a rugat să se așeze pe mâna lui. Din momentul acesta, persoana care a venit la mine mi-a spus că a simți o vibrație în întreg corpul și și-a spus să vină la un psiholog.

Fără doar și poate s-a dezbrăcat și m-a rugat să repetăm figura cu pictorul. L-am refuzat politicos și, bineînțeles că m-a marcat acest eveniment până astăzi.

În discuția cu prietenul meu, avută în aceste zile, legat de homosexualitate, el a susținut ideea că dezvoltarea societății este pe drumul cel bun. Numai că eu am rămas destul de sceptic dacă creșterea homosexualității are vreo legătură cu dezvoltarea societății spre o direcție mai liberă, mai permisivă, mai tolerantă. Eu susțin ideea, un pic mai conservatoare, că societatea noastră trebuie să aibă limite mai clare, incluzând acest subiect.

Eu tind să fiu umanist și liber în părerile mele că, din momentul când omul este homosexual declarat trebui văzut ca un om obișnuit. Dar nu sunt de acord să lăsăm propaganda latentă și agresivă despre homosexualitate să fie atât de dezvoltată și atât de vizibilă ca și cum ar spune că așa se demonstrează cât sunt de democrați, de liberi în gândire și în fapte.

Din punctul meu de vedere, un copil s-a născut din două persoane de sex opus. Acest copil va duce cu el ADN-ul feminin și ADN-ul masculin. Aceste două persoane care s-au cunoscut, s-au iubit și s-au hotărât să aducă în lume un copil, își asumă o responsabilitate foarte puternică: să fie un copil bine crescut, responsabil, util și să aibă calități masculine-feminine cât trebuie să aibă un băiat sau o fată.

Copiii care se nasc din părinți normali sunt într-o familie în care se face tot efortul să îi crească pe o linie pozitivă. Nu se permite ca de la început doar pentru că mama a dorit o fetiță și s-a născut un băiețel, ca mama să se comporte ca și cum ar avea o fetiță: să-i dea nume de fată, să-l îmbrace și să-l pieptene ca pe o fetiță.

Toate acestea duc la probleme mari de identitate personală și sexuală la acel copil. Confuzia pe care el o are o transmite și la alți copii care, la rândul lor (colegi de clasă și de cartier) se vor comporta față de el ca atare.

Lipsa semnificativă a tatălui, duce la probleme mari, când copilul crește numai cu o identitate a mamei, când nu există nici un adult masculin iar băiatul nu are un model masculin pe care să-l urmeze.

Dacă, într-adevăr, sunt și probleme hormonale care duc la aceste tendințe și există și probleme sociale, este clar că în adolescență, cu tot acest bagaj la care se adaugă și schimbările psihologice, încep primele probleme de personalitate. Majoritatea copiilor trec printr-o perioadă neliniștită în adolescență când simt că poate identitatea lor nu le este proprie.

Dacă sunt provocați de alți copii mai mari și sunt stimulați și încurajați de societatea noastră că libertatea de alegere trebuie să fie respectată, preferința lor, de multe ori este să devină homosexuali. Pe când, lucrurile nu sunt așa de clare cum se văd.

Știu că o să fiu contrazis de mulți colegi de breaslă care vor ridica steagul libertății și democrației și vor spune că sunt înapoiat, dar convinegerea mea este că societatea, sub pretextul libertății de exprimare, permite ca lucrurile să se facă într-un anumit fel, chiar dacă poate dăuna sănătății mentale a individului.

Intr-adevăr, trebuie luat fiecare caz separat dar, din punctul meu de vedere trebuie stabilită o regulă: Natura omului este formată din două elemente fundamentale: masculin și feminin.

Autor: Dr. Miron Itzhak

Sursa: Pagina de facebook Miron Itzhak

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.